păduche

PĂDÚCHE (lat. peduculus) s. m. 1. Denumire dată mai multor specii de insecte parazite hematofage care trăiesc pe om și pe animale sau plante. ◊ P. corp = insectă de c. 3 mm, alb-cenușie hematofagă parazită pe corpul omului (Pediculus corporis hominis); transmite tifosul exantematic și febra recurentă. ◊ P. de cap = insectă de c. 2 mm cenușie, parazită mai ales pe cap (Pediculus capitis). Transmite aceleași boli ca p. de corp. ◊ P. lat = insectă de c. 1,5 mm, de culoare galbenă sau albicioasă, parazită în regiunea pubiană, uneori și în regiunea axilară (Phthyrius pubis). 2. P. de plante v. afide. 3. P. de pene și de păr = malofag. 4. P. de lemn = ploșniță (1). 5. Păduchi țestoși = subordin de insecte homoptere (ex. p. de San José, p. țestos al prunului etc.), parazite sedentare pe plante, dăunătoare, caracterizate prin dezvoltarea unui înveliș protector constituit din producții tegumentare (ceară și lac) sau din chitină (Coccinea); coccide.

păduche

pădúche (pădúchi), s. m. – Insectă parazită (Pediculus capitis). – Mr., megl. piducl’u, istr. peducl’u. Lat. peduculus (Pușcariu 1240; Candrea-Dens., 1302; REW 6361), pe care Petronius îl folosea deja în forma peduclus; cf. vegl. pedoklo, it. pidocchio, prov. pezolh, fr. pou, cat. poll, sp. piojo, port. piolho.Der. păducherie, s. f. (mulțime de păduchi); păducherniță, s. f. (colțul-babei, Tribulus terrestris; plantă contra păduchilor, Lepidium ruderale); păduchia, vb. (a se căuta de păduchi), pe care Pușcariu 1241 îl duce pînă la lat. peduculare, este probabil un der. interior; păduchios, adj. (cu păduchi), mr. piducl’os derivă, după Pușcariu 1242, din lat. peduculosus.Cf. păducel.