Etichetă: presa

presa mare

Presa mare s. pr. (intl.) Inspectoratul de Poliție al Capitalei.

Definiții relaționate

  • lăpușnicu mare
    LĂPUȘNICU MARE, com. în jud. Caraș-Severin, situată în depr. Almăj, la poalele de S ale m-ților Semenic, pe râul Lăpușnic; 2.180 loc. (2000). Expl. de azbest (în satul Moceriș). ...
  • someșu mare
    SOMEȘU MARE, râu în N României, cu cea mai mare extindere a cursului și bazinului său pe terit. jud. Bistrița-Năsăud; 118 km. Se formează prin unirea, la S de pasul Rodna, a pârâului ...
  • sânpetru mare
    SÂNPETRU MARE, com. în jud. Timiș, situată în C. Mureșului; pe stg. Văii Mureșului și pe râul Aranca; 3.286 loc. (2005). Stație de c. f. (în satul S. m.). Satul S. m. apare menționat ...
  • sânnicolau mare
    SÂNNICOLAU MARE, oraș în jud. Timiș, situat în C. Mureșului inferior, pe râul Aranca, la 25 km de granița cu Ungaria (via Cenad) și la 19 km de frontiera cu Serbia (via Dudeștii Vechi); ...
  • pavel cel mare din voivodeni
    PAVEL CEL MARE din Voivodeni (sec. 15), unul dintre conducătorii răscoalei de la Bobâlna (1437-1438).
  • piatra mare
    PIATRA MARE, masiv muntos cu marginile abrupte (sinclinal suspendat), alcătuit din conglomerate și calcare, situat în grupa m-ților Bârsei, separat de Postăvarul prin valea Timișului. Fenomene ...
  • poroina mare
    POROINA MARE, com. în jud. MehedIinți, situată în S piemontului Bălăciței, pe cursul superior al răului Drincea; 1.388 loc. (2003). Pe terit. satului P. a fost descoperit (la sfârșitul sec. ...
  • popoarele mării
    POPOARELE MĂRII, denumire generică dată unor populații, indo-europene, cu care Egiptul a intrat în conflcit (sec. 14-13 î. Hr.). Înfrânte decisiv de Ramses III (1198-1166 î. Hr.) au fost ...
  • ocolașu mare
    OCOLAȘU MARE, vârf în masivul Ceahlău, constituind alt. max. a acestuia (1.907 m). Prezintă pereți abrupți, sub forma unor coloane.
  • ocnele mari
    OCNELE MARI, oraș în jud. Vâlcea, situat pe dr. văii Oltului, în zona Subcarpaților Vâlcii; 3.422 loc. (2003). Expl. de sare (prin disoluție), prelucrată în combinatul chimic din satul ...
  • ostrovu mare
    OSTROVU MARE, insulă românească situată în albia Dunării, în dreptul com, Burila Mare, jud. Mehedinți; 22 km2. Lungime: 14 km; lățime max.: 3 km. În această zonă se află hidrocentrala ...
  • santa mare
    SANTA MARE, com. în jud. Botoșani, situată în NE C. Jijiei Inferioare, pe dr. râului Prut, la granița cu Rep. Moldova; 3.133 loc. (2005). În satul Rânghilești se află biserica Adormirea ...
  • regatul unit al marii britanii și irlandei de nord
    REGATUL UNIT AL MARII BRITANII ȘI IRLANDEI DE NORD v. Marea Britanie.
  • românia mare
    ROMÂNIA MARE, denumire folosită pentru statul român între 1918 și 1940.
  • custura mare
    CUSTURA MARE, lac glaciar în M-ții Retezat, la 2.226 m alt.; 2,8 ha; ad. max.: 9 m.
  • curcubăta mare
    CURCUBĂTA MARE, vîrf în M-ții Bihor, cel mai înalt din M-ții Apuseni și din toți Carpații Occidentali, alcătuit din șisturi cristaline. Alt.: 1.849 m.
  • râu mare
    RÂU MARE, râu, afl. stg. al Streiului în depr. Hațeg; 62 km. R.M. se formează prin unirea (în cadrul bazinetului Gura Apelor) Râului Șeș (care izv. din masivul Godeanu) cu râul Lăpușnicu ...
  • crevedia mare
    CREVEDIA MARE, com. în jud. Giurgiu; 4.948 loc. (1991).
  • radu cel mare
    RADU CEL MARE, domn al Țării Românești (1495-1508). Fiul lui Vlad Călugărul, care și l-a asociat la domnie în 1492. Bucurându-se de concursul familiei boierilor Craiovești, cu care se ...
  • jamu mare
    JAMU MARE, com. în jud. Timiș; 3.373 loc. (1998). Centru viticol. Creșterea bovinelor. Stație de c. f. Satul Jamu Mare este menționat documentar în 1343.
  • iarbămare
    iárbă-máre (plantă) s. f. art., g.-d. art. iérbii-mári
  • iarbădemare
    iárbă-de-máre (plantă) s. f., g.-d. art. iérbii-de-máre
  • carul mare
    Cárul-Máre (constelație) s. propriu n.
  • ursa mare
    URSA MARE (Ursa Major), constelație din emisfera boreală. Cele mai strălucitoare stele, printre care se află Dubhe și Mizar, sunt de mărimea a doua. V. și Carul Mare.
  • corbii mari
    CORBII MARI, com. în jud. Dîmbovița, pe Neajlov; 8.333 loc. (1991). Expl. de petrol. Biserică (sec. 18).
  • coralilor
    CORALILOR, Marea ~ (CORAL SEA), mare în bazinul Oc. Pacific, între coasta NE a Australiei, ins. Noua Guinee, Arh. Louisiade, Solomon, Noile Hebride și ins. Noua Caledonie; 4,1 mii km2. Ad. medie: ...
  • dealul mare
    DEALUL MARE 1. Deal cu forme masive, alcătuit din gresii și calcare oolitice, situat la V de C. Moldovei, pe stg. Siretului, la S de izvorul râului Bahlui. Alt. max.: 593 m. Întinse păduri de ...
  • constantin cel mare
    CONSTANTIN CEL MARE (Flavius Valerius Constantinus), împărat roman (306-337). Înfrîngînd pe Maxențiu (312) și pe Liciniu (324) a devenit suveran al întregului Imp. Roman. A desăvîrșit ...
  • jamu mare
    JAMU MARE, com. în jud. Timiș; 3.373 loc. (1998). Centru viticol. Creșterea bovinelor. Stație de c. f. Satul Jamu Mare este menționat documentar în 1343.
  • comloșu mare
    COMLOȘU MARE, com. în jud. Timiș; 4.783 loc. (1991). Stație de c. f.
  • cociuba mare
    COCIUBA MARE, com. în jud. Bihor; 3.609 loc. (1991).
  • kara
    KARA, Marea ~, mare în S Oc. Înghețat, între țărmul Asiei și ins. Novaia Zemlea, Franz Joseph și Severnaia Zemlea, 883 mii km2. Ad. medie: 118 m; ad. max. 620 m. Comunică cu M. Barents prin ...
  • ante mare
    ANTE MARE, UNDAE (lat.) valurile înaintea mării – Cauza premerge efectul.
  • cîinele mare
    CÎINELE MARE (Canis major), constelație din emisfera australă, compusă din c. 70 de stele vizibile. Conține cea mai strălucitoare stea de pe bolta cerească: Sirius.
  • anemonădemare
    anemónă-de-máre (animal) s. f., g.-d. art. anemónei-de-máre; pl. anemóne-de-máre
  • cirus ii cel mare
    CIRUS II CEL MARE, rege persan (559-530 î. Hr.), din dinastia Ahemenizilor. Fondatorul Imp. Persan; a cucerit Media (550 î. Hr.), Lidia (547 î. Hr.) și Babilonul (539 î. Hr.).
  • chevereșu mare
    CHEVEREȘU MARE, com. în jud. Timiș; 2.053 loc. (1991). Stație de c. f.
  • vraja mării
    vraja mării expr. (adol.) v. vrajă.
  • a veni mare
    a veni mare expr. a impresiona.
  • una mare
    una mare expr. 1. halbă de bere (în contrast cu țapul). 2. o sută de mililitri de băutură spirtoasă (în contrast cu cinzeaca). 3. ceașcă mare de cafea. 4. (deț.) pâră sau informație ...
  • mare
    MÁRE1, mari, adj. 1. Care depășește dimensiunile obișnuite. ◊ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros care, la mână, se poate opune celorlalte degete. ◊ Expr. A face (sau a ...
  • treabă mare
    treabă mare expr. (eufem.) actul de a defeca și rezultatul acestuia.
  • a trăi împărătește
    a trăi împărătește / în puf / pe picior mare expr. a trăi în lux.
  • ceanu mare
    CEANU MARE, com. în jud. Cluj; 4.888 loc. (1991).
  • căpușu mare
    CĂPUȘU MARE, com. în jud. Cluj, pe Căpuș; 4.503 loc. (1991). Expl. de min. de fier (Căpușu Mic).
  • tatamare
    tata-mare s. m. sg. (mar.) comandant de vas.
  • caspică
    CASPICĂ, Marea ~, cel mai întins lac sărat de pe glob, situat la limita dintre Europa și Asia, între Azerbaidjan, Rusia, Turkmenia și Iran; 376 mii km2. Ad. max.: 1.025 m. Ad. medie: 184 m. Din ...
  • stațiune la mare
    stațiune la mare expr. (deț.) infirmerie.
  • carul mare
    CARUL MARE, numele popular al unei grupări de stele din constelația Ursa Mare, alcătuită din șapte stele, dintre care patru reprezintă cutia carului, iar celelalte trei oiștea; pe prelungirea ...
  • spumamării
    spuma mării! expr. (intl.) nu spui nimic!

presa

presa s. f. art. hot. (intl.) denumire generică dată poliției.

Definiții relaționate

  • presa
    PRESÁ vb. tr. 1. a apăsa, a comprima. ◊ (despre timp, evenimente etc.) a nu da răgaz; a grăbi. 2. a exercita o presiune asupra cuiva, a insista mult; a constrânge. (< fr. presser)
  • presă
    PRÉSĂ s. f. I. 1. mașină de prelucrare a materialelor prin presare. ◊ teasc. 2. mașină de tipărit cu care se imprimă texte, figuri etc. și care lucrează prin apăsarea hârtiei de ...
  • presă
    PRÉSĂ s.f. I. 1. Mașină de prelucrare a materialelor prin presare. ♦ Teasc. 2. Mașină de tipărit cu care se imprimă texte, figuri etc. și care lucrează prin apăsarea hârtiei de ...
  • presa
    PRESÁ vb. I. tr. 1. A apăsa, a comprima, a strânge. 2. (Fig.) A exercita o presiune asupra cuiva, a insista mult. .
  • presă
    PRÉSĂ, prese, s. f. I. Dispozitiv, unealtă, mașină cu care se execută operația de presare a unui material, obiect. ♦ Spec. Mașină tipografică simplă care tipărește prin presarea ...
  • presa
    PRESÁ, presez, vb. I. Tranz. 1. A exercita o presiune asupra unui material, obiect, pentru a-i reduce volumul, a-i da o anumită formă, a extrage lichidul din el etc. ♦ A apăsa. 2. Fig. A ...

a intra la presă

a intra la presă expr. (intl.) a fi anchetat, a fi anchetat dur.

Definiții relaționate

  • intra muros
    INTRA MUROS (lat.) înăuntrul zidurilor (cetății) – A te afla nitra muros, a trăi în cadrul unei colectivități.
  • nauintratzileleînsac
    n-au intrat zilele în sac expr. nu e nici o grabă!
  • a intra prin dos
    a intra prin dos / prin spate expr. (d. bărbați) a practica sexul anal.
  • aiintracuivapesubpiele
    a-i intra cuiva pe sub piele expr. a câștiga bunăvoința cuiva prin tot felul de mijloace.
  • aiintracuiva
    a-i intra cuiva (ceva) pe-o ureche și a-i ieși pe alta expr. a nu reține ceea ce i se spune, a nu asculta sfaturile primite.
  • a intra pe orbită
    a intra pe orbită expr. (intl.) a fi în formă, a acționa cu succes.
  • aiintra
    a-i intra (cuiva) un morcov / morcovul expr. a avea emoții; a-i fi frică.
  • a intra mesa
    a intra mesa expr. a intra într-o încurcătură / într-un bucluc.
  • a intra la spălat
    a intra la spălat / la apă expr. (d. țesături) a-și micșora dimesiunile în urma spălării.
  • a intra la ghilimele
    a intra la ghilimele expr. (intl.) 1. a fi arestat. 2. a fi interogat.
  • a intra la cucurigu
    a intra la cucurigu expr. (intl.) a fi arestat.
  • a intra la chintă spartă
    a intra la chintă spartă expr. (intl.) a găsi omul sau obiectul care-i lipsea cuiva.
  • a intra la apă
    a intra la apă expr. 1. a avea probleme / necazuri. 2. a se micșora.
  • a intra în compresor
    a intra în compresor / în seceră expr. (intl.) a fi interogat, a fi anchetat.
  • a intra în vinerea seacă
    a intra în vinerea seacă expr. (intl.) a fi arestat, a fi închis.
  • a intra în vamă
    a intra în vamă expr. (prst.) a ajunge la orgasm.
  • aiintra
    a-i intra (ceva) în sânge expr. 1. a deveni un obicei / un reflex. 2. a deveni o necesitate vitală.
  • a intra în reparație capitală
    a intra în reparație capitală expr. (glum.) a nu mai consuma alcool (din motive de sănătate).
  • a intra în postul cel mare
    a intra în postul cel mare expr. (intl.) a executa o pedeapsă mare sau cea mai mare dintre pedepsele de până atunci.
  • a intra în platcă
    a intra în platcă expr. 1. a pierde o partidă la jocul de cărți. 2. a trebui să plătească o datorie.
  • a intra în perimetru
    a intra în perimetru expr. (intl.) a intra în atenția poliției; a fi lucrat de poliție.
  • a intra în păcat
    a intra în păcat expr. a păcătui.
  • a intra în horă
    a intra în horă expr. a se implica serios într-o acțiune.
  • a intra în gura lupului
    a intra în gura lupului expr. a avea de înfruntat o posibilă primejdie.
  • a intra în gura lumii
    a intra în gura lumii expr. a ajunge subiect de bârfă.
  • a intra în farandolă
    a intra în farandolă expr. (intl.) a fi complice la săvârșirea unei infracțiuni.
  • a intra în fabrică
    a intra în fabrică expr. 1. a fi certat, a primi reproșuri, a i se cere socoteală. 2. a fi bătut.
  • aiintrafrica
    a-i intra frica / groaza în oase expr. a fi înspăimântat / îngrozit.
  • a intra dincolo
    a intra dincolo expr. (intl.) a fi arestat; a se afla în închisoare.
  • a intra ca în brânză
    a intra ca în brânză expr. a nu întâmpina nici o rezistență.
  • aiintrabețeleîncur
    a-i intra bețele în cur / în fund expr. (vulg. – d. femei) a fi foarte slabă, a avea picioare subțiri.
  • avionul a intrat în vrie
    avionul a intrat în vrie expr. (deț.) mesajul nu mai este de actualitate
  • intra
    intrá (-ru, -át), vb. – 1. A trece dinafară înăuntru, a pătrunde. – 2. A încăpea. – 3. A adera, a se înscrie, a ajunge să facă parte dintr-o grupare. – 4. A se ...
  • intra
    INTRA-/INTRO- pref. „înăuntru”, „spre interior”, „între”. (< fr. intra-, intro, cf. lat. intra)
  • intra
    INTRA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „în interiorul”, „înăuntru”. .
  • intra
    INTRA1- Element de compunere însemnând „în”, „între”, care servește la formarea unor adjective și substantive. – Din fr. intra-, lat. intra.
  • intra
    INTRÁ2, íntru, vb. I. Intranz. I. (Despre ființe) 1. A trece din afară înăuntru, a merge dintr-un loc deschis într-unul închis (sau considerat ca atare); a se introduce, a se băga. ◊ ...
  • întra
    ÎNTRÁ vb. I. v. intra2.

a avea o presă bună

a avea o presă bună expr. a fi susținut de mass-media

Definiții relaționate

  • bunăvoință
    bunăvoínță, bună-voínță saŭ búnă voínță f. Dispozițiune favorabilă față de cineva saŭ de ceva: grație bunăvoințeĭ luĭ saŭ buneĭ luĭ voințe.
  • búnă sámă
    búnă sámă saŭ seámă (de) V. samă.
  • bunăcuviință
    bunăcuviínță, bună-cuviínță saŭ búnă cuviínță f. politeță: buna cuviință, regulele buneĭ cuviințe.
  • bun
    bun, -ă adj. (lat. bŏnus, vlat. dvonus și benus, de unde vine bene, bine; it. buono, pv. bo, fr. bon, sp. bueno, pg. bom). Care are bunătate, care face bine: tată bun. Care posedă calitățile ...
  • avea
    aveá (a) v. tr. V. am 1.
  • aŭ
    1) aŭ verb. V. am.
  • ațĭ
    ațĭ v. ajutător, V. am 1 și aș 1.
  • aĭvă
    áĭvă v. tr. V. am 1.
  • aĭbă
    áĭbă (lat. habeat, habeant, să aibă el, eĭ, ca cuĭb, roĭb d. cubium, rubeus), pers. III a subj. prez. d. am, a avea. V. am 1.
  • aĭ
    3) aĭ v. ajutător la optativ. V. aș 1.
  • a nu mai avea texte
    a nu mai avea texte (cu cineva) expr. a rupe relațiile (cu cineva)
  • a avea poci
    a avea poci expr. (glum.) a putea, a fi în stare
  • a avea manivelă
    a avea manivelă expr. a se masturba
  • a avea cârlig pentru cineva
    a avea cârlig pentru cineva expr. a se simți atras / sedus de cineva; a simpatiza pe cineva
  • nați
    n-ați (tempo rapid) adv. + vb. aux. (n-ați veni, n-ați venit)
  • bună
    BUNĂ, bune, s. f. Bunică. – Lat. bona.
  • vacă
    vacă (bună) de muls expr. persoană / situație de care se profită pentru a obține foloase materiale.
  • capul bunei speranțe
    CAPUL BUNEI SPERANȚE (CAPE OF GOOD HOPE), cap în S Africii, situat la 34º24’ lat. S și la 18º30’ long. E, denumit de către Bartolomeu Dias, în 1488, Capul Furtunilor (Cabo Tormentoso).
  • a privi cu ochi buni
    a privi cu ochi buni (pe cineva) expr. a avea o părere bună (despre cineva).
  • poatecăaitreabășinoitereținem
    poate că ai treabă și noi te reținem! expr. (adol., iron.) hai, pleacă!, lasă-ne în pace!
  • poamă bună
    poamă bună expr. v. poamă.
  • pe mâini bune
    pe mâini bune expr. în siguranță; care se bucură de o îngrijire bună.
  • pă bune
    pă bune, pe bune expr. serios, de-adevăratelea.
  • pă bune
    pă bune, pe bune expr. serios, de-adevăratelea.
  • avea
    AVEÁ, am, vb. II. Tranz. I. 1. A stăpâni, a poseda. Am auzit că ai o furcă de aur (CREANGĂ). ◊ Expr. (Fam.) Ce-am avut și ce-am pierdut = n-am ce pierde; puțin îmi pasă. ◊ ...
  • vrea
    vrea2 (a ~) vb. aux. pentru viit., 1 sg. voi, 2 sg. vei, 3 sg. va, 1 pl. vom, 2 pl. veți, 3 pl. vor (vor merge)
  • vrea
    vrea1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vreau, 2 sg. vrei, 3 sg. vrea, 1 pl. vrem, 2 pl. vreți, 3 pl. vor, imperf. 1 sg. vream, perf. s. 3 sg. vru; conj. prez. 3 să vrea; ger. vrând; part. vrut.
  • a muri de moarte bună
    a muri de moarte bună expr. a deceda din cauze naturale, a muri de bătrânețe.
  • maiaidaiboi
    mai ai daiboi? expr. (înv.) mai zici ceva?
  • pentru că așa vreau eu
    PENTRU CĂ AȘA VREAU EU c-așa vrea mușchii mei, de chichi, de michi, de trei lei ridichi; de chichi, de-un leu ridichi, de-un leu bomboane și de restul mentosane; de chichiri, michiri; de iordan ...
  • avea
    aveá2 (a ~) vb.aux. pentru perf. comp. 1 am, 2 sg. ai, 3 sg. a, 2 pl. ați, 3 pl. au (am dat etc.); cond. 1 sg. aș, 2 sg. ai, 3 ar, 1 pl. am, 2 pl. ați (aș da etc.); (reg.) viit. 3 sg. a (a da)
  • a avea necazuri
    A AVEA NECAZURI a-i ajunge cuțitul la os, a se arde, a o băga pe mânecă, a o beli, a beli belengherul / belibarezul, a o carcalisi, a căca steagul, a cădea cu curu-n pulă, a cădea din lac în ...
  • a avea idei ciudate
    A AVEA IDEI CIUDATE a avea bășini în cap, a-i bubui (cuiva) mintea, a-i cânta sticleții în cap.
  • a avea o erecție
    A AVEA O ERECȚIE a da în pârg, a i se face os, a înălța zmeul, a i se scula, a zbârli sparanghelu’ / toroipanul.
  • a avea un contact sexual
    A AVEA UN CONTACT SEXUAL (d. homosexuali) a se arde în bulan / creț / semering, a se buli, a face bragă / contorul, a intra prin dos / prin spate, a se pune capră, a rupe fundul (cuiva), a o ...
  • a avea un contact sexual
    A AVEA UN CONTACT SEXUAL (d. femei, cu un bărbat) a bate untul, a bubui banana, a se buli, a cădea la așternut, a se ciocăni, a se cobzări, a se cordi, a se culca, a se da de-a dura, a se da ...
  • a avea un contact sexual
    A AVEA UN CONTACT SEXUAL (d. bărbați, cu o femeie) a aterizat la punct fix, a bate untul, a-și băga cuponul în fabrică, a o băga, a băga măgaru-n grajd / salamu-n traistă, a băga pe ăla ...
  • a avea o comportare afectată
    A AVEA O COMPORTARE AFECTATĂ a se fandosi, a se fasoli, a se prosti.
  • întrunceasbun
    într-un ceas bun expr. într-un moment prielnic / fast.
  • a abate de la calea cea bună
    A ABATE DE LA CALEA CEA BUNĂ (PE CINEVA): A împinge, a atrage pe căi greșite; v. și A abate de la calea cea dreaptă; A abate de la calea dreaptă; A abate de la drumul cel drept.
  • în relații de bună ziua
    în relații de bună ziua expr. (d. oameni) care se cunosc atât cât să se salute reciproc; care nu sunt în relații apropiate.
  • bun
    BUN4, -Ă, buni, -e, adj. Care are însușiri pozitive. I. 1. Care face în mod obișnuit bine altora, care se poartă bine cu alții; binevoitor. ◊ Expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = ...
  • bun
    BUN3, bunuri, s. n. 1. Ceea ce este util sau necesar societății sau individului pentru a-i asigura bunăstarea. ♦ (Ec. pol.) Obiect sau valoare care are importanță în circulația ...
  • bun
    BUN2, buni, s. m. Bunic. – Din bun4.
  • bun
    BUN1 adv. (Exprimă o aprobare) Bine, da, așa. – Din bun4.
  • încercareamoartenare
    încercarea moarte n-are: moare numai cine-ncearcă prov. (glum.) speranța moare ultima.
  • hoț de bună dimineața
    hoț de bună dimineața expr. (intl.) spărgător care operează în zorii zilei, pătrunzând în locuințe pe fereastra deschisă de la parterul unei clădiri.
  • gâscă bună de jumulit
    gâscă bună de jumulit expr. om naiv și credul, de pe urma căruia se poate profita ușor.
  • găina bătrână face supa
    găina bătrână face supa / ciorba / zeama / bună prov. (er.) femeia matură experimentată reprezintă pentru bărbați partenerul de sex ideal.
  • fată bună
    fată bună expr. (peior.) tânără care poate fi sedusă ușor.