PRESIMȚÍ vb. IV. tr. A prevedea, a simți (vag, instinctiv) ceva care va veni, care se va întâmpla. [P.i. presímt și (pop.) presímț, conj. -tă. / după fr. pressentir].
presimțit
presimți
PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV. Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. – Pre1– + simți (după fr. pressentir).