preștí2, preștésc, vb. IV (reg.) 1. a bate leațuri pe pereții de lemn ai unei case, pentru a fixa tencuiala sau lutul. 2. (despre garduri) a consolida cu nuiele puse cruciș și acoperite cu spini, cu paie etc. (care împiedică trecerea).
preștiut
prești
PREȘTÍ, preștíu, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prevedea (1). – Pre1– + ști.