PREVARICAȚIÚNE s. f. abatere de la îndatoririle de serviciu, abuz comis de un funcționar în exercițiul funcțiunii. ◊ trădare a unei cauze, a unor interese care ar trebui apărate. (< fr. prévarication, lat. praevaricatio)
prevaricațiune
prevaricațiune
PREVARICAȚIÚNE s.f. (Rar) 1. Călcarea îndatoririlor de serviciu, abuz comis de un funcționar în exercițiul funcțiunii. 2. Trădarea unei cauze. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. prévarication, lat. praevaricatio].
prevaricațiune
PREVARICAȚIÚNE, prevaricațiuni, s. f. (Livr.) Abatere de la îndatoririle de serviciu; abuz, delict comis de un funcționar aflat în exercițiul funcțiunii, ♦ Trădare a cauzei, a intereselor cuiva. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. prévarication, lat. praevaricatio, -onis.