PRINÓS, prinoase, s. n., pluralul apare în DLRM în explicația lexemului PREMẤNDĂ s. f. (Reg.) 1. Plată în natură (constând din cereale și alte produse) care se dă unui muncitor sau unui argat. 2. Parte cuvenită cântăreților bisericești din prinoase. – Comp. lat. lit. praebenda.
prinos
prinos
prinós (prinoáse), s. n. – Ofrandă, tribut, omagiu. – Megl. prenos. Sl. prinosŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 292), cf. bg., sb. prinos.
prinos
PRINÓS, prinosuri, s. n. (În antichitate) Dar2 oferit divinității; p. ext. dar2 oferit unui stăpânitor. ♦ Fig. Omagiu adus cuiva în semn de devotament, de admirație, de recunoștință; contribuție adusă în slujba unei cauze. – Din sl. prinosŭ.