Categorii
Dicționar de arhaisme și regionalisme pub-2002

pufai

pufái s.n. (reg.) 1. ciupercă al cărui înveliș se preface, la maturitate, într-o pulbere fină; gogoașă. 2. ceea ce este înfoiat, umflat, asemănător cu puful.

Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

pufăi

PÚFĂI interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită pufăitul lulelei. – Onomatopee. Cf. puf1.

Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

pufăi

PUFĂÍ, púfăi, vb. IV. Intranz. 1. A respira, a sufla greu și cu zgomot pe nări. 2. A fuma expulzând fumul cu mici întreruperi zgomotoase (provocate de dezlipirea bruscă a buzelor). ♦ (Despre lulea) A scoate fum. 3. (Despre locomotive) A evacua aburul aflat sub presiune cu întreruperi ritmice, zgomotoase. – Puf1 + suf. -ăi.