radu șerban

RADU ȘERBAN, domn la Țării Românești (1601, 1602-1610, 1611), din neamul Craioveștilor, urmaș în fapte al lui Mihai Viteazul. Nepot al lui Neagoe Basarab. Politică de echilibru și refacere a țării după războiul otoman (1593-1606). Victorii asupra tătarilor (Ogretin, 1602), turcilor (Belgrad, 1602, Silistra, Hârșova, Brăila, 1603) și principilor ardeleni filoturci: Moise Székely (Brașov, 1603) și Gabriel Báthory (Brașov, 1611). Menține independența Țării Românești; are relații strânse cu Transilvania și Moldova. Înlăturat de turci, moare, după un exil activ (1611-1620) la Viena. Ctitor al mănăstirii Comana. L-a urmat în scaunul domnesc mai vechiul său rival Radu Mihnea.

radu paisie

RADU PAISIE (Petru de la Argeș), domn al Țării Românești (1535-1536, 1536-1539, 1539-1544, 1544-1545). Fiul nelegitim al lui Radu cel Mare și văr cu umanistul Nicolaus Olahus. Călugărit sub numele de Paisie, a ajuns egumen al mănăstirii Argeș. Ales domn de către boieri, după uciderea lui Vlad Vintilă, fratele său vitreg, de către complotiști la o vânătoare. Supus Porții. În timpul domniei lui se accentuează luptele dintre grupările boierești, iar turcii fac dese incursiuni în țară, cucerind Brăila și teritoriul înconjurător, pe care le transformă în raia (1540). Ctitor al mănăstirilor Valea (1533-1534) și Mislea (1536-1537). Mazilit de către turci, a fost înlocuit de Mircea Ciobanul, un alt fiu al lui Radu cel Mare.