Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

a prinde

a prinde (pe cineva) cu mâța în sac / cu ocaua mică / cu rața-n gură expr. a surprinde (pe cineva) în flagrant delict; a(-i) dovedi (cuiva) vinovăția / necinstea etc.

Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

a da la boboci

a da la boboci / la rațe expr. a vomita, a vărsa.

Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

asebăgacarațanmuci

a se băga ca rața-n muci expr. (adol. vulg.) v. a se băga ca musca-n curul calului.

Categorii
Dicționarul etimologic român pub-1958-1966

rață

ráță (ráțe), s. f. – Pasăre inotătoare cu ciocul lat și turtit. – Mr. rosă. Sl. (sb., slov. raca, bg. rĕca, sb. race), cf. alb. rosë (› mr.) mag. réce (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 310; Conev 54). Der. din dacă (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, II, 16) sau din alb. (Philippide, II, 730) este improbabilă. – Der. rățoi, s. m. (masculul raței); rățoi, vb. refl. (a se răsti la cineva, a ridica vocea; a se făli, a face pe); rățoială, s. f. (umflare în pene, lăudăroșenie).

Categorii
Dicționarul etimologic român pub-1958-1966

rată

rátă (ráte), s. f. – Termen, soroc, parte dintr-o sumă care se plătește în mai multe rînduri. Germ. Rate (Candrea), cf. it. ratangr. ράτα (Meyer, Neugr. St., IV, 75).