RĂZÁ, pers. 3 ráză, vb. I. Intranz. (Pop.; despre aștri sau corpuri luminoase) A revărsa raze, a radia; (despre raze) a străluci, a lumina. – Din rază.
rază
rîză
rî́ză (rîze), s. f. – Cîrpă, zdreanță. Sl. riza „îmbrăcăminte” (Cihac, II, 315), cf. sb., cr., rus. riza „îmbrăcăminte”, bg. riz „cămașă”, alb. rizë „batistă, cîrpă”. În Trans. – Der. rîzos, adj. (zdrențăros).
rază
ráză (ráze), s. f. – 1. Fascicul de lumină. – 2. Radiație. – 3. Cornul unui astru. – Mr. radză. Lat. radia (Densusianu, Hlr., 130; Pușcariu 1453; REW 6999), cf. alb. rezë (Philippide, II, 652), it. razza, raggio, prov., fr. rai, cat. raig, sp. rayo (salmant. raza), port. raio. – Der. derăza, vb. (a iradia), cuvînt creat artificial de Alecsandri, Cf. radia, vb., din fr. radier; radios, adj., din fr. radieux; iradia, vb., din fr. irradier; și toate der. neol. cu radio-. Din rom. provine bg. din Trans. rassa (Miklosich, Bulg., 132).
râză
râză, râze, s.f. (reg.) cârpă, petic; lucru prost, rablă; haină ruptă, uzată.
rază
RÁZĂ, raze, s. f. 1. Linie dreaptă după care se propagă lumina; traiectorie luminoasă. ♦ Zonă luminoasă; lumină, strălucire. 2. Fig. Licărire, pâlpâire, semn slab, indiciu vag de… 3. (Fiz.) Radiație. ◊ Raze X (sau röntgen) = unde electromagnetice cu lungimi de undă mult mai mici decât acelea ale luminii. 4. Distanța de la centrul unui cerc până la orice punct de pe circumferință sau de la centrul unei sfere până la orice punct de pe suprafața ei. 5. Distanță până la care se exercită o acțiune în jurul centrului de unde pornește. ◊ Rază de acțiune (sau de activitate) = loc până unde se întinde puterea sau influența cuiva sau a ceva. 6. (Reg.) Ramificație a coarnelor cerbului. – Lat. radia (= radius).