RECĂDEÁ vb. I. intr. A cădea din nou. ♦ (Fig.) A reveni, a se întoarce din nou la ceva. [< re- + cădea].
recădea
recădea
RECĂDEÁ, recád, vb. II. Intranz. 1. A cădea, a se prăbuși din nou. 2. A se lăsa din nou în jos, a reveni la nivelul sau la starea normală; a cădea la loc. – Re1– + cădea.