Categorii
Marele dicționar de neologisme pub-2000

restitutor

RESTITUTÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care restituie un lucru. II. s. n. aparat cu ajutorul căruia se obține restituția unui obiect sau a unei porțiuni din suprafața terestră pe bază de fotograme; fotorestitutor. (< fr. restituteur, it. restitutore)

Categorii
Dicționar ortografic ortoepic și morfologic al limbii române ediția a II-a revăzută şi adăugită pub-2005

restitutor

restitutór (rar) s. m., pl. restitutóri

Categorii
Dicționar ortografic ortoepic și morfologic al limbii române ediția a II-a revăzută şi adăugită pub-2005

restitutoare

restitutoáre (rar) s. f., g.-d. art. restitutoárei; pl. restitutoáre

Categorii
Dicționar de neologisme pub-1986

restitutor

RESTITUTÓR s.m. Cel care dă înapoi, restituie un lucru. // s.n. Aparat cu ajutorul căruia se obține restituția unui obiect sau a unei porțiuni din suprafața terestră pe bază de fotograme; fotorestitutor. [< lat. restitutor, cf. fr. restituteur].

Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

restitutor

RESTITUTÓR, -OÁRE, restitutori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dă înapoi ceva. – Din it. restitutore.