Categories
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

așiîmpărțiridicheașicovrigul

a-și împărți ridichea și covrigul expr. (intl.) a împărți în mod egal bunurile furate.

Categories
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

aifrecaridichea

a-i freca ridichea (cuiva) expr. 1. a bate tare (pe cineva). 2. a critica (pe cineva), a certa aspru (pe cineva).

Categories
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

de chichi

de chichi, de michi, de trei lei ridichi expr. (glum.) v. de chichi.

Categories
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

de chichi

de chichi, de-un leu ridichi, de-un leu bomboane și de restul mentosane expr. (glum.) v. de chichi.

Categories
Dicționarul etimologic român pub-1958-1966

ridiche

ridíche (ridíchi), s. f. – Plantă (Raphanus sativus). – Var. rădiche. Lat. radῑcŭla „radiculă” (Pușcariu 1425; Tiktin), cf. it. radicchiongr. ῥαδίϰι „un tip de buruiană” › tc. radikia, alb. radhikje „cicoare”. Der. din ngr. (Candrea) sau din sl. rŭdŭky „lăptucă” (Miklosich, Lexicon, 808), este mai puțin probabilă. – Der. ridichioară, s. f. (cerențel, Geum urbanum).