Categories
Dicționarul etimologic român pub-1958-1966

tahîn

tahîn (-nuri), s. n. – Aliment oriental, terci de făină de susan. – Mr. tăhîne. Tc. tahin, din arab. tahin (Șeineanu, II, 243), cf. ngr. ταχίνι, bg. tahăn.

Categories
Dicționar gastronomic explicativ pub-2003

tahân

TAHÂN s.n. Preparat specific țărilor din Orientul Mijlociu, tahânul (numit aici tahin, tahina sau tahini) este o pastă amară obținută exclusiv prin zdrobirea semințelor neprăjite (pastă gălbuie) sau prăjite (pastă maronie) de susan. Se consumă ca atare, ca un dip în care se înmoaie bucăți de lipie, dar mai ales ca adaos la diverse piureuri (de ex. hummus); stoarsă de ulei și îndulcită, se foloseste pentru a prepara halvaua.

Categories
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

tahân

TAHẤN, tahânuri, s. n. Făină din semințe de susan, de floarea-soarelui, nuci, arahide, migdale dulci prăjite, din care se prepară halvaua. ◊ Făină din semințe de susan din care se prepară mâncăruri de post; mâncare preparată din această făină – Din tc. tahīn.