Categories
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

unu tăiat

unu tăiat expr. (șc.) nota șapte.

Categories
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

a da tăiate

a da tăiate expr. (deț.) a fi exigent și restrictiv cu un deținut.

Categories
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

a avea o față de confort trei

a avea o față de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuit tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută

Categories
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

tăiat

TĂIÁT1 s. n. Faptul de a (se) tăia.V. tăia.

Categories
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

tăiat

TĂIÁT2, -Ă, tăiați, -te, adj. I. 1. Care este despărțit, separat în bucăți cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice și chimice; despicat. 2. (Despre filele unei cărți necitite) Desprins, desfăcut la margini. 3. (Despre texte, filme etc.) Din care s-a suprimat o parte. 4. (Despre țesături) Destrămat în direcția firului țesut sau la îndoituri. 5. (Despre anumite preparate culinare) Cu aspect de lapte brânzit, din cauza alterării sau a unei greșeli de preparare. II. Rănit cu un obiect tăios. ♦ (Despre păsări, animale) Care a fost sacrificat (în scopul valorificării). III. 1. (Despre răsuflare, respirație) Cu ritmul slăbit, oprit. 2. (Despre un pachet de cărți de joc) Despărțit în două punând jumătatea de dedesubt deasupra. [Pr.: tă-iat] – V. tăia.