adăvăsesc

adăvăsésc v. tr. (cp. cu ung. távozni, a se depărta, távoztatni, a depărta, maĭ ales că în Trans. vest se zice tăvăsesc). Vechĭ. Trans. Mold. Risipesc, ruinez, prăpădesc (averea, sănătatea, o turmă, un popor). – Și azĭ în Trans. adăvăsesc și adevesesc. În Mold. maĭ vechĭ adevăsesc, ĭar azĭ (Btș.) dăvăsesc, stric, hrentuĭesc, deteriorez: mi s' a dăvăsit caru pe drumu cel răŭ. În Olt. (Vc.) dăvăsesc, risipesc, cheltuĭesc mult. V. hodorogesc.

adevăsi

ADEVĂSI vb. 1. (Mold., Trans. N) A cheltui, a prăpădi. A: Să-ș adăvăsască toată vreamea sa petrecînd în călugărie. L SEC. XVII, 78r; cf. VARLAAM. C: Cu păcate spurcate îmi întinai sufletul și întru lene toată viață me o adevăsiiu. O, 55v. // B: cf. L ante 1693, 125r—125v.
2. (Mold.) A se extenua, a se istovi. Suindu-se în munte și adevăsîndu-se foarte și dobîndind boală de înflăciune, se cunoștea numai de pe graiu. DOSOFTEI, VS.
Etimologie: magh. odaveszni.
Vezi și adevăsit, neadevăsit.
Cf. pojivăi; bătogi, mîrșăvi, nemoști, vitioni, zămorî.