Categories
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

uliu

uliu, ulii s. m. (intl.) procuror.

Categories
Dicționarul etimologic român pub-1958-1966

uliu

úliu (-ii), s. m. – Șoim, coroi, vindereu (Astur palumbarius, Accipiter nisus, Buteo vulgaris, Archibuteo lagopus, Circus aeruginosus, C. cyaneus). – Var. uli, uleu. Mag. ölyü (Cihac, II, 536; Gáldi, Dict., 186). Se folosește, în forme mai mult sau mai puțin diferite, pentru una sau alta dintre aceste specii; ulieș, s. m.; uliga(n)ie, s. f.; uligan, s. m.; uliuț, s. m.

Categories
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

uliu

ÚLIU, ulii, s. m. Gen de păsări răpitoare de zi, mari și puternice, din familia acvilidelor, care atacă păsări și mamifere mici (Accipiter); pasăre din acest gen. ◊ Uliu-păsăresc = păsărar (2) (Accipiter nisus). – Din magh. ölyü.