vițel

vițél (-éi), s. m. – Puiul vacii, pînă la cca. un an. – Mr. vițăl, megl. vițǫl, istr. vițelu. Lat. vĭtellus (Pușcariu 1973; REW 9385), cf. it. vitello, prov. vedel, cat., arag. bedell.Der. vițea, s. f. (vacă tînără, pînă la un an), mr. vițeao, istr. vițe; vițelar (var. vițălariu), s. m. (îngrijitor de viței; părangină, Anthoxanthum odoratum).