Categories
Dicționarul limbii române moderne pub-1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)

warant

WARÁNT, warante, s. n. Act eliberat celui ce înmagazinează o marfă în docuri sau în antrepozite și care poate fi negociat ca o poliță sau poate servi titularului ca garanție pentru obținerea unui împrumut. [Pr.: varant] – Fr. warrant (< engl.).

Categories
Dicționar ortografic ortoepic și morfologic al limbii române ediția a II-a revăzută şi adăugită pub-2005

warant

waránt s. n., pl. waránte

Categories
Marele dicționar de neologisme pub-2000

warant

WARÁNT s. n. recipisă, titlu de proprietate asupra mărfurilor, eliberat de antrepozitul în care acestea sunt depuse, servind ca hârtie de valoare, transmisibilă și negociabilă, și la obținerea de credit în condiții de gaj. (< fr., engl. warrant)

Categories
Dicționar de neologisme pub-1986

warant

WARÁNT s.n. Recipisă eliberată celui care depune mărfuri într-un doc sau într-un antrepozit și care se poate negocia ca poliță sau poate servi ca garanție pentru obținerea unui împrumut. [Pron. va-rant. / < engl., fr. warrant].

Categories
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

warant

WARÁNT, waránte, s. n. Act eliberat celui ce înmagazinează o marfă în docuri sau în antrepozite și care poate fi negociat ca o poliță sau poate servi titularului ca garanție pentru obținerea unui împrumut. [Pr.: varánt] – Din fr., engl. warrant.