a lua în balon / în răspăr / în zeflemea expr. v. a lua împrejur
zeflemea
zeflemea
ZEFLEMEÁ, zeflemele, s. f. Luare în râs, ironie. – Tc. zevklenme.
zeflemea
zeflemeá (ze-fle-) s. f., art. zeflemeáua, g.-d. art. zeflemélei. pl. zefleméle, art. zeflemélele
zeflemea
zeflemeá (-éle), s. f. – Ironie ușoară, luare în rîs, glumă. Tc. zevklenme (Șeineanu, II, 388). – Der. zeflemisi, vb. (a lua în rîs, a ironiza); zeflemisist, s. m. (persoană care ia în rîs); zeflemisitor, adj. (care zeflemisește). Aceleiași familii îi aparține zefliu, adj. (glumeț, vesel), din tc. zevkli.
zeflemea
ZEFLEMEÁ, zeflemele, s. f. Ironie ușoară, luare în râs, glumă batjocoritoare. ◊ Expr. A lua în zeflemea = a-și bate joc de cineva, a lua în râs. – Din tc. zevklenmek.