Categories
Dicționarul limbii române moderne pub-1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)

zero

ZÉRO, zerouri, s. n. 1. Număr care, în numărătoare, se află înainte de unu și care se indică prin cifra 0. ◊ Expr. A reduce ceva la zero = a reduce cu totul importanța unui lucru. ♦ Cifră reprezentând numărul de mai sus, pusă la dreapta altei cifre pentru a mări de zece ori valoarea unui număr; nulă. 2. Fig. Om de nimic; nulitate. 3. (Fiz.) Grad de temperatură fixat în unele sisteme de măsură a temperaturii (Réaumur, Celsius) la punctul de înghețare a apei distilate la presiunea normală. ◊ Zero absolut = temperatură de minus 273 de grade Celsius, socotită ca cea mai joasă temperatură posibilă. – Fr. zéro (< it.).

Categories
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

zerozero

zero-zero expr. closet.

Categories
Dicționar ortografic ortoepic și morfologic al limbii române ediția a II-a revăzută şi adăugită pub-2005

zero

zéro s. n., art. zeróul; pl. zeroúri

Categories
Marele dicționar de neologisme pub-2000

zero

ZÉRO s. n. 1. număr în sistemul numeric înainte de unu. ◊ simbol numeral (0), care, pus la dreapta unei cifre, îi mărește valoarea de zece ori. 2. (fig.) om de nimic; nulitate. 3. valoarea unei mărimi de la care se începe măsurarea acelei mărimi. ◊ (adj.; despre afixe, desinențe) care lipsește, dar constituie o marcă tocmai prin absență. (< fr. zéro)

Categories
Dicționar de neologisme pub-1986

zero

ZÉRO s.n. 1. Număr situat în sistemul numerației înainte de unu. ♦ Semn cifric, care, pus la dreapta unei cifre, îi mărește valoarea de zece ori. 2. (Fig.) Om de nimic; nulitate. 3. Valoarea unei mărimi de la care se începe măsurarea acelei mărimi. [Pl. -rouri, -ruri. / < fr. zéro, it. zero < ar. sifr – gol, nimic].