Categorii
Dicționarul limbii române moderne pub-1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)

zmeu

ZMEU, (I) zmei, s. m., (II) zmeie, s. n. I. 1. Personaj fantastic din basme, imaginat ca un uriaș cu puteri supranaturale, dușman al oamenilor. ♦ Fig. Erou, viteaz. ◊ Expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejește. 2. Balaur. ♦ Fig. Cal focos și aprig. 3. (În credințele populare) Boală pricinuită de o pasiune, de o iubire puternică, neîmpărtășită. II. Jucărie confecționată din hârtie sau pânză, fixată pe un schelet ușor de lemn în forma unui dreptunghi și care, ținută de o sfoară lungă, se înalță în aer când bate vântul. – Slav (v. sl. zmĩi „șarpe”, „balaur”).

Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

pui de zmeu

pui de zmeu expr. (iron., adol.) persoană care se pretinde atotștiutoare.

Categorii
Dicționar ortografic ortoepic și morfologic al limbii române ediția a II-a revăzută şi adăugită pub-2005

zmeu

zmeu1 (ființă fantastică) s. m., art. zméul; pl. zmei, art. zmeíi

Categorii
Dicționar ortografic ortoepic și morfologic al limbii române ediția a II-a revăzută şi adăugită pub-2005

zmeu

zmeu2 (jucărie) s. n., art. zméul; pl. zméie

Categorii
Dicționar de argou al limbii române pub-2007

a înălța zmeul

a înălța zmeul expr. (adol.) a avea o erecție.