Categorii
Dicționarul limbii române moderne pub-1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)

zurba

ZURBÁ, zurbale, s. f. (Înv.) Revoltă, răscoală. ♦ Gălăgie, zarvă, ceartă, bătaie. [Var.: zúrbă, zurbálă s. f.] – Tc. zorba.

Categorii
Dicționarul limbii române moderne pub-1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)

zurbă

ZÚRBĂ s. f. v. zurba.

Categorii
Dicționar ortografic ortoepic și morfologic al limbii române ediția a II-a revăzută şi adăugită pub-2005

zurba

zurbá (înv.) s. i., art. zurbáua, g.-d. art. zurbálei; pl. zurbále, art. zurbálele

Categorii
Dicționarul etimologic român pub-1958-1966

zurba

zurbá (-ále), s. f. – Revoltă, răscoală. – Var. mr. zorba. Tc. (per.) zorba (Șeineanu, II, 391; Lokotsch 2224; Ronzevalle 97), cf. ngr. ζορμπᾶς, sb. zorba.Der. zurbalîc (var. înv. zorbalîc), s. n. (rebeliune, discordie, ceartă), din tc. zorbalik; zurbagiu, adj. (răzvrătit, rebel; scandalagiu); zurbavă, s. f. (ceartă, dispută, diferend), în Mold., prin contaminare cu gîlceavă; zurbaliu, adj. (rebel); zurbălui, vb. (a se răscula).

Categorii
Dicționarul explicativ al limbii române ediția a II-a pub-1998

zurbă

ZÚRBĂ, zúrbe, s. f. v. zurba. [morf. DLRLC]